Parcul Borghese este situat in nordul centrului turistic al Romei, mai sus de Piazza del Popolo si ofera o buna perspectiva asupra Romei.Este cel mai vechi parc al Romei si unul dintre cele mai mari (circumferinta de 6km).
Ca si atractii:
- Villa Borghese - aici gasiti galeria si muzeul Borghese - o minunata colectie de arta
- academii straine - in special Academia di Romania
- Piazza di Bucarest
- un lac artificial, fantani, case de vara, etc
Sculpturile originale şi picturile din Galeria Borghese datează din timpul colecţiei cardinalului Scipione, fiul Ortensiei Borghese - sora lui Paolo V. - şi a lui Francesco Caffarelli. Cardinalul Scipione a fost atras de lucrările renascentiste antice, şi artă contemporană, care erau în măsură de a re-evoca o nouă epocă de aur.
Imagine a convieţuirii ideale între natură şi arhitectură, asemuită din zorii existenţei sale cu grădina Hesperidelor sau cu Parnasul, villa Borghese a fost de la bun început gîndită cu o funcţionalitate plurală: ca reşedinţă ce ambiţiona să refacă regimul locuirii antice, ca teatru al festivităţilor şi, în sfîrşit, ca muzeu , spaţiu comun pentru toate artele desenului. Figura centrală a acestui spatiu,cel care a hotărît aşezarea edificiului pe colina Pincio, comandînd o atare antrepriză, în 1612, arhitectului papal Flaminio Ponzio, care a avut o ardentă pasiune pentru colecţionism, a fost cardinalul Scipione Borghese. Faptul că unchiul său a atins înalta demnitate pontificală în chiar acea epocă (1605-1621) a fost, desigur, o împrejurare favorabilă: nici un alt cardinal nu a mai deţinut, precum nepotul papei Paul al V-lea, asemenea numeroase oficii şi venituri într-atît de substanţiale.
La rîndul său, edificiul a fost conceput cu o dublă finalitate: aceea de a răspunde exigenţelor de reprezentare publică şi, desigur, de a se încadra într-o tipologie socotită clasică. .
Bernini pare să fie „vedeta“ muzeului. Aici se află capodoperele sale – Apollo şi Daphne, David, Răpirea Proserpinei, Aeneas şi Anchise – laolaltă cu trei dintre răzleţele sale tablouri şi un bozzetto pentru statuia ecvestră a regelui Ludovic al XIV-lea.
Cealaltă atracţie a parterului o reprezintă Caravaggio. Iniţial, cardinalul deţinea douăsprezece tablouri, dintre care au mai rămas doar şase, fiecare cu propria poveste. Spre exemplu, tulburătorul David şi Goliath, cu trăsăturile autorului imprimate pe chipul cadaveric, a fost trimis la curtea papală să pledeze împotriva pedepsei cu moartea, hotărîte pentru implicarea zbuciumatului pictor într-un duel fatal; Madonna dei Palafrenieri a fost pictată iniţial pentru capela Sf. Ana de la San Pietro şi refuzată, iar Bachus bolnav şi Băiatul cu coşul de fructe au fost smulse din colecţia pictorului Il Cavaliere d’Arpino. În acelaşi registru al abuzului se plasează alte două piese celebre: pentru Punerea în mormînt a lui Rafael a fost aranjată sustragerea din capela familiei Baglione de la Perugia, ceea ce aproape a condus la un conflict cu statul papal, iar tabloul Diana şi nimfele, pictat de Domenichino pentru familia Aldobrandini, a fost obţinut cu preţul întemniţării artistului.
Tablourile, dispuse după criteriul şcolii, configurează satisfăcător atît geografia, cît şi istoria picturii italiene din secolele XV-XVIII: Botticelli, Perugino, Andrea del Sarto, Lorenzo di Credi, Bronzino, Veronese, Canaletto etc. Între altele, Galleria Borghese este cunoscută ca sediul celei mai încifrate imagini ieşite de sub penelul lui Tiţian – Amorul sacru şi amorul profan – şi al faimoasei Danae de Correggio; tabloul, care a circulat prin aproape toate capitalele Europei înainte de a se opri la Roma, a fost cumpărat în 1827 de Camillo Borghese, dintr-un anticariat parizian.
Ca si atractii:
- Villa Borghese - aici gasiti galeria si muzeul Borghese - o minunata colectie de arta
- academii straine - in special Academia di Romania- Piazza di Bucarest
- un lac artificial, fantani, case de vara, etc
Sculpturile originale şi picturile din Galeria Borghese datează din timpul colecţiei cardinalului Scipione, fiul Ortensiei Borghese - sora lui Paolo V. - şi a lui Francesco Caffarelli. Cardinalul Scipione a fost atras de lucrările renascentiste antice, şi artă contemporană, care erau în măsură de a re-evoca o nouă epocă de aur.
Imagine a convieţuirii ideale între natură şi arhitectură, asemuită din zorii existenţei sale cu grădina Hesperidelor sau cu Parnasul, villa Borghese a fost de la bun început gîndită cu o funcţionalitate plurală: ca reşedinţă ce ambiţiona să refacă regimul locuirii antice, ca teatru al festivităţilor şi, în sfîrşit, ca muzeu , spaţiu comun pentru toate artele desenului. Figura centrală a acestui spatiu,cel care a hotărît aşezarea edificiului pe colina Pincio, comandînd o atare antrepriză, în 1612, arhitectului papal Flaminio Ponzio, care a avut o ardentă pasiune pentru colecţionism, a fost cardinalul Scipione Borghese. Faptul că unchiul său a atins înalta demnitate pontificală în chiar acea epocă (1605-1621) a fost, desigur, o împrejurare favorabilă: nici un alt cardinal nu a mai deţinut, precum nepotul papei Paul al V-lea, asemenea numeroase oficii şi venituri într-atît de substanţiale.
La rîndul său, edificiul a fost conceput cu o dublă finalitate: aceea de a răspunde exigenţelor de reprezentare publică şi, desigur, de a se încadra într-o tipologie socotită clasică. .
Bernini pare să fie „vedeta“ muzeului. Aici se află capodoperele sale – Apollo şi Daphne, David, Răpirea Proserpinei, Aeneas şi Anchise – laolaltă cu trei dintre răzleţele sale tablouri şi un bozzetto pentru statuia ecvestră a regelui Ludovic al XIV-lea.
Cealaltă atracţie a parterului o reprezintă Caravaggio. Iniţial, cardinalul deţinea douăsprezece tablouri, dintre care au mai rămas doar şase, fiecare cu propria poveste. Spre exemplu, tulburătorul David şi Goliath, cu trăsăturile autorului imprimate pe chipul cadaveric, a fost trimis la curtea papală să pledeze împotriva pedepsei cu moartea, hotărîte pentru implicarea zbuciumatului pictor într-un duel fatal; Madonna dei Palafrenieri a fost pictată iniţial pentru capela Sf. Ana de la San Pietro şi refuzată, iar Bachus bolnav şi Băiatul cu coşul de fructe au fost smulse din colecţia pictorului Il Cavaliere d’Arpino. În acelaşi registru al abuzului se plasează alte două piese celebre: pentru Punerea în mormînt a lui Rafael a fost aranjată sustragerea din capela familiei Baglione de la Perugia, ceea ce aproape a condus la un conflict cu statul papal, iar tabloul Diana şi nimfele, pictat de Domenichino pentru familia Aldobrandini, a fost obţinut cu preţul întemniţării artistului.Tablourile, dispuse după criteriul şcolii, configurează satisfăcător atît geografia, cît şi istoria picturii italiene din secolele XV-XVIII: Botticelli, Perugino, Andrea del Sarto, Lorenzo di Credi, Bronzino, Veronese, Canaletto etc. Între altele, Galleria Borghese este cunoscută ca sediul celei mai încifrate imagini ieşite de sub penelul lui Tiţian – Amorul sacru şi amorul profan – şi al faimoasei Danae de Correggio; tabloul, care a circulat prin aproape toate capitalele Europei înainte de a se opri la Roma, a fost cumpărat în 1827 de Camillo Borghese, dintr-un anticariat parizian.
