Palatul Quirinale, resedinta presedintelui Republicii, inglobeaza câteva secole de istorie si de arta. Una din caracteristicile acestei constructii este imensitatea: ocupa o suprafata de 9 ha (jumatate constituite gradina), cuprinde 2000 de incaperi (saloane si camere) legate intre ele prin kilometri intregi de coridoare si scari, plus doua capele, una din ele tot atât de mare ca si Capela Sixtina.
Papa Gregorio al XIII-lea a inceput constructia acestui palat in anul 1574; neputând suporta zapuseala apasatoare care se inregistra pe malurile Tibrului a hotarât amplasarea noii resedinte de vara pe creasta colinei pe care stramosii romani o dedicasera zeului Quirino si unde se afla, atunci, o vila a cardinalului Ippolito d’Este, fiul Lucretiei Borgia. Autor al proiectului original a fost Ottaviano Mascherino si lui ii apartine elementul arhitectonic poate cel mai interesant al intregului complex: scara in spirala cu coloane dorice duble. In anul 1700 a fost definitivata gradina in stil italian, bogata in fântâni, jocuri de apa si grote artificiale. Napoleon l-a proclamat “palat imperial” si a ordonat sa i se amenajeze un apartament in Mâneca Lunga, aripa palatului dinspre strada Quirinalo. Din 1948 a devenit sediul birourilor presedintiei republicii, fara insa a fii folosita de catre toti presedintii, ca locuinta.