Palatul Barberini

        Orice hartă a voiajului cultural se cuvine să includă şi Galleria Nazionale d’Arte Antica, instalată, de mai bine de jumătate de veac, într-una dintre cele mai somptuoase reşedinţe din Roma. În fapt, instituţia se identifică, am putea afirma, cu însăşi clădirea ce o conţine, pînă într-atît încît titulatura vehiculată a devenit Muzeul Barberini.

La efectul grandios, pe care primul contact îl produce îndeobşte, participă mai întîi amplasamentul într-un perimetru delimitat de Piazza Barberini, Via delle Quattro Fontane şi Via del Quirinale.

Adresa:Via delle Quattro Fontane, 13

       O consecinţă directă a succesiunii la tronul papal era, la vremea aceea, transferarea puterii politice asupra familiei. Se impunea, prin urmare, configurarea unei auguste reşedinţe, care să reprezinte glorios blazonul celor trei albine în spaţiul public. Ocazia s-a ivit odată cu scăpătarea familiei Sforza, de la care este achiziţionată proprietatea imobiliară – terenul şi edificiul început în 1583. De fapt, dacă am derula cronologia locului, am remarca o interesantă stratificare: familia Sforza (Paolo şi Alessandro) pînă în 1625, cardinalul Giulio della Rovere pînă în 1578 şi, în fine, cardinalul Rodolfo Pio da Carpi între 1549 şi 1565. Arcul temporal ce-l leagă pe acesta din urmă de Francesco şi Taddeo Barberini, după mai bine de trei sferturi de veac, acoperă şi evoluţia şantierului, de la casino-ul destinat unei colecţii de antichităţi (curioasă temelie a viitorului muzeu!) la un palat cu siluetă nesigură şi fundaţie antică, şi, în final, la restructurarea capitală.

     Acest cadru arhitectural opulent, prezentat în toate compendiile despre artele Barocului, este primul dintre ingredientele instituţiei muzeale de astăzi. Al doilea este chiar patrimoniul, ce cuprinde pictură din secolele XIII-XVIII; în sfîrşit, cele două entităţi disparate – palatul şi tablourile – sînt reunite de cel de-al treilea element: fresca pictată de Pietro da Cortona pe tavanul salonului de la piano nobile.

Cele zece săli deschise actualmente publicului sînt concepute tematic: Rafael şi şcoala sa, manierismul florentin, pictura emiliană, sala veneţienilor, Caravaggio şi caravaggiştii etc.