Arcul lui Constantin
La 25 iunie 315, aflandu-se la Roma, imparatul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci ii poarta numele. O constructie armonioasa bine echilibrata, masurand circa 25 de metri in inaltime si tot atata in lungime, latimea fiind de 8 m, strabatuta de trei deschideri boltite, folosite ca locuri de trecere. Monumentul se distinge insa in chip deosebit prin bogatia reliefurilor reprezentate, ca si prin valoarea lor artistica. A fost inceput in anul 312 e.n. pentru a glorifica titlul de "eliberator al Romei", acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentius, unul dintre pretendentii la tronul Romei. Campania impotriva lui Maxentius, inceputa la Milano si continuata la Verona si Roma, constituie, de altfel, subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fatade ale Arcului. Dar, pe langa imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au apartinut – potrivit analizelor facute de specialisti in istoria artei antice – altor monumente din vremea unor imparati anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.
Tot perioadei lui Traian ii apartin – afirma cercetatorii – si cele opt statui de daci, impresionante ca dimensiuni (peste 3 m inaltime), asezate deasupra coloanelor care decoreaza cele doua fatade ale Arcului. Dacii poarta tunici stranse la mijloc cu o cingatoare, pantaloni lungi, rasfranti si stransi la glezna si o mantie fara maneca, prinsa pe umarul drept cu un ac sau fibula. In anii 1733-1734, statuile – distruse in timpul lui Lorenzo de Medici – au fost supuse, din ordinul papei Clement XII, unei minutioase restaurari de catre sculptorul Pietro Beacci, una dintre statui fiind refacuta in intregime.
La 25 iunie 315, aflandu-se la Roma, imparatul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci ii poarta numele. O constructie armonioasa bine echilibrata, masurand circa 25 de metri in inaltime si tot atata in lungime, latimea fiind de 8 m, strabatuta de trei deschideri boltite, folosite ca locuri de trecere. Monumentul se distinge insa in chip deosebit prin bogatia reliefurilor reprezentate, ca si prin valoarea lor artistica. A fost inceput in anul 312 e.n. pentru a glorifica titlul de "eliberator al Romei", acordat lui Constantin in urma victoriei dobandite la Podul Milvius impotriva lui Maxentius, unul dintre pretendentii la tronul Romei. Campania impotriva lui Maxentius, inceputa la Milano si continuata la Verona si Roma, constituie, de altfel, subiectul unora dintre sculpturile amplasate pe diverse fatade ale Arcului. Dar, pe langa imaginile strict legate de evenimentele din 312, Arcul de Triumf este decorat cu reliefuri ce au apartinut – potrivit analizelor facute de specialisti in istoria artei antice – altor monumente din vremea unor imparati anteriori: Traian, Hadrian, Marc Aureliu.
Tot perioadei lui Traian ii apartin – afirma cercetatorii – si cele opt statui de daci, impresionante ca dimensiuni (peste 3 m inaltime), asezate deasupra coloanelor care decoreaza cele doua fatade ale Arcului. Dacii poarta tunici stranse la mijloc cu o cingatoare, pantaloni lungi, rasfranti si stransi la glezna si o mantie fara maneca, prinsa pe umarul drept cu un ac sau fibula. In anii 1733-1734, statuile – distruse in timpul lui Lorenzo de Medici – au fost supuse, din ordinul papei Clement XII, unei minutioase restaurari de catre sculptorul Pietro Beacci, una dintre statui fiind refacuta in intregime.